Pentru unii un motiv de sarbatoare, o zi libera sau o zi obisnuita…pentru noi, insa, ziua de 1 decembrie a avut o altfel de incarcatura. Si asta pentru ca am ales sa petrecem cateva ore vizitand lagarul de concentrare de la Auschwitz.
Recunoscut drept cel mai mare lagar de concentrare si de exterminare din Germania nazista, Auschwitz este locul unde au pierit mii de suflete, locul despre care, de-a lungul timpului, s-au spus suficiente lucruri si totusi, niciodata indeajuns de multe.
 

Senzatia de presiune si de apasare se simte imediat cum ai pasit pe portile lagarului, iar vremea mohorata a intregit, parca, tabloul sumbru al mortii.
Gramezi de caramida reci si mute, stalpi de beton cu sarma ghimpata de peste trei metri, sute de mii de obiecte reprezentative si tot atatea vieti pierdute, toate amintindu-ne de greselile trecutului.

Suna ingrozitor cand auzi povestile supravietuitorilor, e impresionant sa vezi aceste locuri si e de neinteles cum au putut unii oameni, sa ucida la randul lor, alti oameni.
Dar cum trebuie sa fi fost in zilele in care foamea, violenta, frigul, mizeria si moartea faceau parte din rutina cotidiana? Cum trebuie sa fi fost sa fii adus din sanul familiei, fara voia ta, nestiind nimic din ceea ce urmeaza sa ti se intample? Ce ar putea simti un copil atunci cand este obligat sa indure foamea, frigul, mizeria sau sa fie cobai al celor mai dureroase experimente?

Lagarul de exterminare si cel de munca fortata erau in stransa legatura. Prizonierii care erau adusi in lagarul de exterminare erau repartizati printr-un proces numit „Selektion” (selectie). Tinerii si cei sanatosi erau trimisi la munca, iar copiii mici si mamele lor, batranii si infirmii erau trimisi direct in camerele de gazare.

Supusi unor conditii ingrozitoare de viata – inclusiv lipsa unor adaposturi si conditii sanitare adecvate, primind ratii minime de hrana si siliti sa munceasca pana la epuizare, cei care nu mai puteau munci erau transportati inapoi la Birkenau pentru a fi gazati.

 
Munti de pantofi, valize cu numele victimelor, periute de dinti, sute de fotografii si haine sunt insirate, astazi, pe coridoarele de la Auschwitz.

 

 

 
9 metri patrati de carcera pentru zeci de detinuti. Un metru patrat de celula pentru 4-5 oameni pedepsiti sa moara in chinuri stand in picioare zile intregi. Peste 1 milion de victime.

 
Clipe traumatizante in istoria omenirii, un fenomen unic si zeci de amintiri dureroase. Un tablou apasator si o lectie de viata pentru fiecare dintre noi.